Stateam linistita in laboratorul meu analizand noul virus. Insa muti abea asteptau ca Dr. Helga Topaz sa ii dea un nume. Intre timp,unul din colegi imi aduse un cobai pentru a vedea cum reactioneaza la acel nou virus necunoscut.
Fusesem capturată de către cineva din pădurile Greciei pe unde îmi făceam viața. Acum după ce călătorisem o vreme cu un camion de cai fusesem data jos in fata unui laborator. -Domnisoara, v-am adus cobaiul pe care l-ați cerut. Spuse el. -Hei, eu nu ar trebui sa fiu tratata ca un cobai. Am sentimente. Chiar daca sunt jumătate cal. Spun eu. Insa ceea ce auzeau ceilalți era doar un nechezat de cal. Insa translatorul electronic de pe biroul Doctorului Helga se trezi la viață spunând cu vocea feminina programată:
"Hei, eu nu ar trebui sa fiu tratata ca un cobai. Am sentimente. Chiar daca sunt jumătate cal."
Asistam la acele scene fara sa realizez daca visez sau nu. Aparatul meu special de translare functionase perfect. Radiam de fericire vazand eficienta lui.
-Usor, va rog sa o aduceti în fata mea. Cu siguranta va fi o experienta interesanta. Si nu uita, ti-am cerut cobai si un com. De centaurida voi avea nevoue ca sa aflu unele informatii.